Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice

“Eu sînt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sînt mîndru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l cîştigăm, şi-l vom cîştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mîntui şi pe mine?”.

Părintele Teofil Părăian

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice în această noaptela ora 1.45 (joi 29 octombrie 2009) la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. După o suferinţă de câteva luni, timp în care a fost internat la mai multe spitale din Bucureşti, Deva, Braşov şi Cluj-Napoca, Părintele Teofil Părăian s-a mutat din această viaţă la vârsta de 80 de ani, pe care i-a împlinit anul acesta la data de 3 martie.
Dar al lui Dumnezeu, om al bucuriei, bătrân frumos, duhovnic odihnitor de oameni, echilibrat, realist, cu zâmbetul mereu pe chip, părintele Teofil Părăian a fost un om împlinit, un om fericit. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil şi-a întemeiat viaţă pe credinţă şi cultură.

Părintele Teofil a fost şi rămâne un reper luminos şi sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria şi certitudinea credinţei, un propovăduitor al credinţei lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete şi a renăscut pe mulţi la viaţa duhovnicească în Hristos şi în Biserică prin predicile, conferinţele sau îndrumările sfinţiei sale.

A plecat din această viaţă cu nădejdea că Domnul Hristos îl va primii în Împărăţia Sa alături de Maica Domnului şi de toţi sfinţii, pentru că toată viaţa şi-a închinat-o slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Prin mutarea la cele veşnice, Părintele Teofil ne lasă aici o moştenire impresionantă întrupată în viaţa sa, în cuvintele sfinţiei sale, în cărţile, în înregistrările cu predicile, conferinţele sau interviurile realizate în ultimii 20 de ani în toată ţara.

Înmormântarea părintelui Teofil Părăian va avea loc sâmbătă, 31 octombrie, la mănăstirea Sâmbăta de Sus, la orele 12 după oficierea Sfintei Liturghii – după cum a declarat în cadrul emisiunii ‘Viaţa cetăţii’ de la Radio Trinitas Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

Veşnica lui pomenire!

Câteva repere biografice ale Părintelui Teofil Părăian:

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minţii: „Doamne Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, rugăciune pe care continuă să o exerseze încă înainte de intra în monahism. Preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaţilor din ţară şi participe în aproape toate oraşele importante din România la conferinţe duhovniceşti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.

Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei, un om care şi-a propus să înmulţească bucuria şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Patericul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.

 Sursa: www.manastirea-sireti.md

Înalt Prea Sfinţitul Vladimir: „Să întinerim Biserica dreptmăritoare”

La data de 7 octombrie în incinta Palatului Mitrpolitan a avut loc o întrunire a mai multor organizaţii ortodoxe şi de tineret. Această adunare a avut drept scop elucidarea celor mai grave probleme cu care se confruntă societatea, în special tinerii şi găsirea unor soluţii în acest sens. Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Chişinăulu şi al Întregii Moldove, a venit cu un mesaj de deschidere către participanţi:

                                

                     Să întinerim Biserica dreptmăritoare

Dragii noştri,
Mă bucur nespus de mult că am reuşit să ne întrunim în această zi mai mulţi reprezentanţi ai organizaţiilor bisericeşti, în special de tineret, pentru a discuta despre cele mai stringente probleme cu care ne confruntăm la zi.

Tema discuţiei de astăzi am numit-o „Să întinerim Biserica dreptmăritoare”. Tocmai aceasta-i marea problemă că Biserica a „îmbătrânit” şi cu greu răsar noile vlăstare.

Dacă privim contingentul oamenilor care frecventează sfântul locaş, uşor putem observa că sunt oameni în etate. În unele parohii rar când vezi pe cineva mai tânăr păşind pragul bisericii.

Noi trebuie să spargem această gheaţă şi să-i aducem pe tineri în sânul Bisericii lui Hristos.

Marea majoritate a slujitorilor tineri, care au început să-şi ducă misiunea prin parohii, îmi mărturisesc cu tristeţe că deşi au încercat să-i aducă pe mulţi în biserică, nu prea le reuşeşte să-i menţină. După o anumită perioadă copiii şi tinerii încep să se plictisească de slujbe şi caută să petreacă timpul în altă parte. Locul bisericii îl iau barurile, discotecile, saloanele de internet etc.

Biserica a devenit neinteresantă, perimată… Astfel, nouă ne revine sarcina să îi dăm o nouă imagine, să facem din Biserică o instituţie atractivă şi educativă în acelaşi timp.

Tinerii se plictisesc, în primul rând, că nu înţeleg slujbele. Astfel, trebuie să fim mai expliciţi. Alteori e nevoie de alte activităţi prin care ar fi aduşi treptat la biserică.

Dar cea mai importantă problemă este lipsa unei educaţii continue în familie şi şcoală. Chiar recent, în data de 3 octombrie, m-am adresat către actualul preşedinte dl Mihai Ghimpu, rugându-l să revenim la problema studierii religiei în şcoală.

Astăzi ne-am adunat pentru a discuta despre modalităţile de implicare şi despre experienţa fiecăruia în domeniul misionar-educativ al Bisericii. Cum vedeţi voi depăşirea crizei duhovniceşti? Care ar fi primii paşi, cum vedeţi voi cu ochii mai tineri şi limpezi starea lucrurilor?

Aşi vrea să obţinem o strategie, care ulterior ar servi drept bază unor acţiuni concrete întru contracararea problemelor cu care ne confruntăm din punct de vedere spiritual.

Mitropolitul Vladimir

 Prot. Octavian Moşin, preşedintele ASCO, în luarea sa de cuvânt în cadrul conferinţei a menţionat următoarele: „Întâlnirea de astăzi a fost convocată de către mai mulţi tineri, responsabil de organizare fiind Ghenadie Valuţa, preşedintele Asociaţiei „Pro Ortodoxia”, care a invitat reprezentanţi ai mai multor organizaţii ortodoxe şi de tineret spre unirea eforturilor întru promovarea ideilor ortodoxe în rândurile tineretului. Sper că această întrunire este doar prima din şirul celor care vor urma, iar în urma discuţiilor vor fi găsite soluţii concrete.

Eu reprezint Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi şi vreau să cred că prin intermediul organizaţiei pe care o conduc mă voi face de folos acestei şedinţe şi modesta activitate de 8-9 ani în mijlocul tinerilor m-a ajutat să fac cunoştinţă cu nişte realităţi specifice acestui mediu. Oricât de atractivi nu am fi noi, cât de atractive nu ar fi lozincile noastre, tinerii oricum nu se înghesiue să păşească pragul Bisericii, pentru că sunt atraşi mai puternic de cele lumeşti. Am înţeles că dacă merg la ore cu crucea la piept, se creează o barieră, presupun eu din lipsă de comunicare. De aceea consider că Biserica trebuie să se implice mai activ în dialogul cu tinerii şi să facă tot ce îi stă în puteri pentru ca tânăra generaţie să aibă ca valori prioritare în viaţă, valorile creştin-ortodoxe”.

Preşedintele, AO „Pro Ortodoxia”, Ghenadie Valuţa a declarat următoarele: „Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, Prea Cucernici Părinţi, stimaţi invitaţi. Din mila lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului, precum şi cu suportul organizatoric al asociaţiei noastre, astăzi, data de 7 octombrie 2009, poate fi considerată o zi foarte importantă având în vedere că se înceacrcă depăşirea acelei neştiinţe şi neconlucrări reciproce.”

Domnul Gh.Valuţa a mai declarat că se bucură foarte mult de receptivitatea de care au dat dovadă reprezentanţii organizaţiilor prezente la întrunire, acesta, după părerea sa fiind un semnal clar că societatea civilă şi mai ales tinerii simt necesitatea unei schimbări.

Domnul lector universitar Vlad Madan, unul dintre puţinii jurnalişti ortodocşi de la noi din ţară, în discursul său a subliniat importanţa noilor tehnologii în ceea ce priveşte răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, făcând referire, în primul rând, la imensele posibilităţi pe care le oferă Internetul. Astfel, Domnia sa, a dat ca exemplu site-urile Bisericii din Lucaşeuca (ortodoxia.md) şi logos.md, care oferă vizitatorilor informaţii actuale şi ziditoare de suflet.

În acelaşi timp, Domnul Madan a declarat că mai ales în mediul rural, dar şi în cel urban, trebuie să existe o permanentă colaborare între pedagog şi preot, deoarece este foarte important să educi şi un bun creştin pe lângă un bun cetăţean.

Discuţiile din timpul întrunirii au fost constructive, participanţii venind la Palatul Mitropolitan cu aceleaşi aspiraţii şi cu idei şi propuneri complementare.

Spre finalul întrunirii, participanţii au căzut de comun acord că trebuiesc întreprinşi următorii paşi spre revitalizarea activităţii ortodoxe printre tineri:
- Înaintarea unui proiect către Parlamentul Republicii Moldova, Guvern şi către Ministerul Învăţământului, cu privire la introducerea religiei ca obiect de studiu în instituţiile preuniversitare de învăţământ.
- Intensificarea activităţii misionare în teritoriu, ca o măsură de prevenire a răspândirii prozelitismului sectar.
- Crearea unui post de radio ortodox.
- Multilpicarea şi distribuirea materialelor media cu conţinut ortodox prin Internet sau pe suport fizic (CD-uri, DVD-uri, etc.)
- Implicarea tinerilor în activităţi sociale prin intermediul Bisericii.

În acelaşi timp s-a hotărât şi crearea unui Consiliu de lucru compus din reprezentanţii tuturor organizaţiilor prezente la întrunirea de astăzi, care se va întruni lunar, cu scopul de a analiza şi de a îmbunătăţi punerea în practică a obiectivelor de mai sus.

La întrunire au participat clerici din Mitropolia Moldovei, reprezentanţi ai ASCO, ASCOR filiala Basarabia, Consiliului Coordonator al Organizaţiilor Etnoculturale de Tineret, AO „Filocalia”, AO „Pro Ortodoxia”, AO „AECO”, AO „Forţa Tinerilor”, Mişcării Naţional-Creştine, AO „ATECO”, Comitetului Sindical Studenţesc, reprezentanţi ai frăţiilor ortodoxe.

 Sursa:  www.mitropolia.md

 

Prof. Dimitrios Tselenghidis – Scrisoare deschisă către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei în privinţa dialogului cu catolicii

                                                                                                                                     

Univ. Aristotelică Tesalonic,
Facultatea de Teologie,
Catedra Teologie Dogmatică,
Prof. Dimitrios Tselenghidis

10.09.2009,

Către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei

Preafericite, Înaltpreasfinţiţi Arhierei,

Urmărind cu un profund sentiment de responsabilitate situaţia bisericească din vremea noastră, atât ca simplu credincios, dar şi ca profesor universitar de Teologie Dogmatică, şin să mă adresez Dumneavoastră cu evlavie, ca spre cea mai înaltă autoritate a Bisericii noastre locale, în legătură cu o problemă teologică foarte importantă.

Fiind în contact cu unii dintre mitropoliţi şi întrebându-i dacă Biserica Greciei a discutat în Sinod şi a luat o poziţie faţă de respectivul dialog teologic bilateral vizând primatul papal, aceştia au răspuns că nu au cunoştinţă de această chestiune. Astfel, am considerat oportun să vă scriu următoarele rânduri.

În luna octombrie va avea loc, în Cipru, una dintre cele mai problematice întruniri a Comisiei Mixte pentru dialog teologic între ortodocşi şi romano-catolici.Deoarece textul comun care se va emite la această Întrunire va avea o importanţă majoră în ceea ce priveşte evoluţia relaţiilor dintre cele două părţi aflate în dialog, consider de datoria mea să vă rog stăruitor să întruniţi, cât mai curând posibil, Sinodul Extraordinar al Ierarhiei, pentru a dezbate cu atenţie conţinutul acestui dialog teologic.

Mai exact, Comisia Mixtă se va ocupa, cu „rolul episcopului Romei în societatea (comuniunea) tuturor Bisericilor” (vezi Textul de la Ravenna, paragraful 45). Cu smerenie, gândesc că, dacă respectabila noastră Ierarhie va discuta teologic tema şi se va raporta cum se cuvine la aceasta, prezenţa reprezentantului Bisericii noastre locale va fi hotărâtoare în Comisia Mixtă şi, îndeosebi, la redactarea finală a textului comun.

În acest fel, ierarhia noastră va acţiona în timp util şi preventiv, în conformitate cu necesităţile, astfel încât să nu fie nevoită să intervină mai târziu pentru a vindeca posibilele eşecuri teologice şi ecleziologice din textul comun, lucru care va expune, indirect, şi pe reprezentantul ei din Comisia Mixtă.

În plus, rog să mi se îngăduie să exprim cât mai concis posibil şi părerea mea teologică asupra temei în discuţie. Dezbaterea teologică programată despre primatul episcopului Romei „într-o mai mare profunzime”, este, din punct de vedere metodologic, grăbită şi, în esenţă, prematură, deoarece, conform deontologiei teologice patristice, ea ar trebui aibă loc în urma dezbaterii teologice vizând diferenţele dogmatice esenţiale dintre noi şi romano-catolici, în speţă Filioque, infailibilitatea şi harul creat, erezii pe care romano-catolicii, în mod greşit, continuă să le susţină. Aceste erezii dogmatice contribuie definitoriu la conturarea identităţii romano-catolicismului şi golesc, din punct de vedere teologic, eclesiologia şi viaţa liturgică, desfiinţând caracterul Bisericii de „comuniune spre îndumnezeire” a omului.

Doar în urma instalării unei depline corespondenţe dogmatice ar putea avea loc o dezbatere despre modul de cârmuire a Bisericii. Diferenţierea noastră dogmatică care reiese clar din Actele Sinoadelor Ecumenice, şi în literă, şi în Duh, îi aşează pe romano-catolici în afara Bisericii, fapt confirmat practic de întreruperea comuniunii sacramentale, vreme de o mie de ani.

Ne punem următoarea întrebare despre dialogul teologic cu romano-catolicii: cum vom putea să discutăm raţional despre poziţia instituţional-ierarhică a unei persoane în Biserică (respectiv a papei), atâta vreme cât această persoană se află, esenţial şi formal, în afara Bisericii?

Dacă, totuşi, va avea loc, la nivel teoretic, o dezbatere despre primatul episcopului Romei, rog să mi se permită să amintesc adevărul istoric: Biserica primului mileniu nu a recunoscut niciodată episcopului Romei vreun primat de autoritate şi jurisdicţie universală. Autoritatea supremă în Biserica din întreaga lume a fost întotdeauna exercitată de către Sinoadele Ecumenice.

De altfel, Biserica Ortodoxă nu a acceptat niciodată primatul papal, în modul în care a fost acesta înţeles şi interpretat de către Conciliul I Vatican, care l-a proclamat pe papa drept interpret infailibil al conştiinţei Bisericii, acordându-i puterea de a fi în opoziţie chiar şi cu hotărârile vreunui Sinod Ecumenic. Cu alte cuvinte, papa, în Apusul catolic – prin „infailibilitatea” sa, reglementată dogmatic şi de către Conciliul II Vatican, şi prin primatul jurisdicţional revendicat asupra întregii Biserici – a luat în mod arbitrar locul Duhului Adevărului din Biserica Universală.

În consecinţă, înţelegerea primatului jurisdicţional papal ca având caracter eclezial, nu anulează doar sistemul sinodal de conducere al Bisericii, ci însăşi prezenţa Sfântului Duh în Biserică.

Mă adresez Dumneavoastră, respectabililor noştri ierarhi, pentru a-mi exprima neliniştile şi, în acelaşi timp, pentru a aduce în atenţia Dumneavoastră o scurtă evaluare teologică asupra metodologiei şi conţinutului respectivului dialog teologic bilateral din cadrul Comisiei Mixte.

Nădăjduiesc ca Sfântul Duh, Care cârmuieşte instituţia Bisericii astfel încât înveţe drept cuvântul Adevărului, se va exprima prin Dumneavoastră, pentru că Dumnezeul nostru Treimic a binevoit ca Biserica să se exprime, instituţional, în mod sinodal.

Cu profund respect, sărut dreapta Dumneavoastră,
Dimitrios Tselenghidis,
Profesor la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic

articol preluat de pe situl: www.manastirea-sireti.md

Faţa invizibilă a masoneriei I

“Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi si vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” Matei 24:24

Rădăcinile masoneriei

După căderea îngerilor, Dumnezeu a încununat omul cu cunoştinţă şi raţiune, şi l-a pus să aleagă între viaţă şi moarte. Iar Satana umblă ca un leu gata să înghită pe fiecare de-i va fi cu putinţă. Şi, precum el este numit tatăl minciunii în Sfânta Scriptură, cel mai mare vicleşug pus la cale de vrăjmaşul omenirii, este Masoneria.

Fiind o formă contemporană a satanismului, masoneria a apărut din cele mai vechi timpuri sub diferite nume: Sionişti, Iluminişti, mai recent, Nazişti, Comunişti, New-Age-işti. Primul document în care se găsesc referiri despre masoni este Poemul Regius, publicat în 1390, dar se pare că a fost sccris mult mai înainte. În 1717, patru loje masonice din Londra au format prima Mare Lojă a Angliei, la scurt timp ei s-au răspândit în întreaga lume.

Conţinut

Masoneria este o organizaţie secretă. Are o conducere de tip piramidal, iar gradele inferioare nu cunosc ce se întâmplă la nivelele superioare. Ei se bazează pe un vicleşug, şi anume masonul este iniţiat treptat în grad, ca să nu sufere un şoc când ar afla că se închină lui Lucifer. Dacă masoneria nu ar fi secretă şi i s-ar cunoaşte toate uneltirile, atunci toţi ar condamna-o şi nimeni nu s-ar angaja ca membru al ei. Ei pretind ca deţin calea spre Adevăr şi Lumină, însă de fapt ei numesc lumina întuneric şi întunericul lumina (Isaia 5:20).

Faţa Invizibilă a masoneriei care influenţiază asupra lumii constituie 5%, iar 95% din populaţie nu are habar ca trăiesc manipulaţi în mod diabolic de Frăţie şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită”. II Petru 2:2.

Dar fiindcă liderul spiritual al Francmasoneriei este Satan, singurele arme eficiente împotriva masoneriei sunt postul şi rugaciunea. Aşadar, dacă până acum eraţi atei, acum este momentul să vă întoarceţi la credinţă; dacă până acum eraţi superficiali, măriţi canoanele şi privegheaţi: vremurile se aproprie Marcu 13:35-37. Taina Fărădelegii trebuie împlinită până la capăt, dar nu va panicaţi – deşi adevărul despre Francmasonerie este şocant – există o scăpare: Hristos.

Metode de manipulare

Fiind o orgaizaţie secretă, membrii acesteia nu ştiu în ce se implică, iată de ce astăzi auzim tot mai mult despre episcopi, patriarhi, oamnei politci care fac parte din rândurile masoneriei. Aceştia sunt atraşi prin: acţiuni de caritate, relaţii cu oameni influenţi, ajuoare sociale, proiecte, etc.

 Gradele şi ierarhia masoneriei

A. Pentru a combate respingătoarea lor Virtute, noi avem gradele:

1). Ucenic;

2). Tovarăş;

3). Maestru;

4).Maestru Secret;

5).Maestru Perfect;

6).Secretar Intim;

7).Staroste şi Judecator;

8).Intendent al Construcţiunilor;

9).Ales al celor 9;

10).Ales al celor 15;

11). Cavaler Ales.

B. Pentru a combate spurcata lor Morală noi avem următoarele grade:

12) Marele Maistru Arhitect;

13) Arca Regala;

14) Perfectul Constructor;

15) Cavalerul Orientului;

16) Prinţul Ierusalimui;

17) Cavalerul Orientului;

18) Crucea-Roza;

19) Marele Pontif;

20) Venerabilul Mare Maistru;

21) Noachitul;

22) Securea Regală.

C. în sfârşit, frate, pentru a combate criminala lor Autoritate, noi avem următoarele grade:

23) Şeful Tabernacolului;

24) Prinţul Tabernacolului;

25) Cvalerul Şarpelui;

26) Trinitarul;

27) Comandorul Templului;

28) Prinţul Adept;

29) Marele Scotian;

30) Kados;

31) Marele Inchizitor;

32) Prinţul Secretului Regal;

33) Marele Inspecor General.

Concepţii masonice

Legea, pentru că nu este armonia perfectă între drepturile omului izolat şi datoriile Omului Social în societate, drepturi care nu sunt câştigate pentru toţi în toata integritatea lor, datorii, care nu sunt decât consecinţa imediată a dreptului ce are fiecare dintre noi de a se bucura de toate drepturile sale, fără a fi împiedicat de cineva.

Proprietatea, pentru că pământul nu aparţine nimănui şi produsele lui aparţin tuturor în măsura trebuinţelor reale de bun trai ale fiecăruia.

Religia, pentru că religiile nu sunt decât sisteme filozofice datorate unor oameni de geniu, sisteme pe care popoarele le-au adoptat sub condiţia expresă ca să contribuie a le aduce un spor de bun trai pentru ele.

Nici legea, nici proprietatea, nici Religia, nu pot, deci, sa se impună omului; şi, cum acestea îl nimicesc, lipsindu-l de drepturile lui cele mai preţioase, ele sunt asasini cărora le-am jurat de a ne răzbuna în modul cel mai manifest; sunt duşmani cărora le-am jurat un război de exterminare fără milă, un război de moarte.

Din aceşti trei duşmani infami, Religia trebuie sa fie grija noastră constantă atacurilor ucigătoare; pentru că un popor niciodată nu a supravieţuit Religiei lui, şi pentru că, omorând Religia, vom fi nimicit şi Legea şi Proprietatea; pentru că, aşezând asupra cadavrelor acestor asasini Religia Francmasona, Legea Francmasona, Proprietatea Francmasona, vom fi regenerat Societatea.

FRAGMENT DIN INSTRUCŢIUNILE PRIMITE DE GARIBALDI (GRAD 33) ÎN 5 APRILIE 1890, DE LA SUPERIORI. I.C Catuneanu, “In faţa primejdiei”, editura SAMIZDAT

 

Simboluri

 Ochiul atotvăzător – originar din egipt, reprezintă Omniscienta lui Horus, zeul Soare. După cum se afirma într-o carte masonică: “Aceste consideraţii ne conduc la un titlu interesant “Ochiul Minţii” sau “Ochiul lui Horus”… şi conducând la ideea de “Ochi Atotvăzător”. Ultima denumire înainte de “egiptean neofit” a fost de “Iluminat”, adică “adus la lumina”. Religia Egiptului era “Religia Luminii”. Acest autor mason afirmă că Lumina la care masonii fac referire este Religia lui Horus, lucru condamnabil pentru că în mitologia egipteana, Horus este Lucifer.

Totuşi, dovada că Lucifer este zeul Masoneriei rezulta şi din scrierile Frăţiei Invizibile. A. Pike scrie în “Morals and Dogma” că Lucifer este “purtătorul de lumină. Masonul Manly P. Hall, spune că odată ce masonul învaţă secretele breslei sale “va poseda puternicele energii ale lui Lucifer.”

Francmasoneria foloseşte Ochiul lui Horus într-o piramidă. Toţi Sataniştii îndrăgesc piramida pentru că reprezintă Treimea Pagână: Satan, Antihrist şi Inaintemergătorul Antihristului. Această formă geometrica cu 3 laturi este folosită constant. În acest simbol, numit Euclid, vedem că ochiul Atotvăzător este poziţionat deasupra simbolului tradiţional Masonic (un compas şi un echer şi un G în mijloc). Acest lucru înseamnă că Ochiul Atotvăzător controlează Francmasoneria, ceea ce este adevărat.

                                         Obeliscul - Sataniştii şi Masonii Invizibili vorbesc despre Obelisc ca fiind organul sexual masculin. Un autor luciferian scrie că “… organul sexual bărbătesc este un stâlp drept”. În Biblie, obeliscul este folosit la venerarea lui Baal, dar Dumnezeu a omorât acei preoţi şi a doborât obeliscul [IV Regi 25-27]. Când veţi vedea un obelisc să ştiţi că era obiectul suprem în venerarea lui Baal, pentru care Dumnezeu a distrus pe Israel; de asemenea este şi simbolul satanic pentru actul sexual.

                              Cerc cu punct în mijloc – A. MacKey, un mason de grad 33, credinţa sa satanică: “Cercul cu punct în mijloc este un interesant şi important simbol în Francmasonerie… Simbolul este cu adevărat frumos, dar ascunde cumva aluzia la vechii închinători ai Cultului – Soare şi ne dezvăluie pentru prima data acea modificare a sa, cunoscută printre antici ca venerarea organului sexual masculin.” Masonii au publicat propriile versuri ale Bibliei “Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci.”[Rom 1:25], au schimbat acest adevăr în minciună şi au venerat creatura mai mult decât pe Creator, fiind închinătorii soarelui şi lunii şi altor lucruri, exact ca Sataniştii Antici.

                                              Crucea întoarsă, este vazută ca un simbol satanic, care derivă din negarea răstignirii lui Hristos.

 

 

 

                                          Svastica îşi are originea în sanscrită suastika, însemnînd orice obiect benefic sau aducător de nororc şi în particular un semn făcut pe obiecte şi persoane pentru a indica norocul. A fost si este un simbol blamat pentru ca a fost folosit de Nazisti, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Ca si crucea crestina, Svastica este de fapt un simbol al soarelui, care face referire directa la Ordinul Soarelui in Ocult. Acest ordin reprezinta de fapt ordinul Illuminatii si Mason, care au finantat aducerea la putere a lui Adolf Hitler. Ca sa intelegeti ca ocultismul a fost baza nazistilor, cuvantul “nazi” sau “nazist” se traduce direct prin “Anunnaki”, zeu, fiu dintre 8 frati ai Mamei Ninhursag in credinta sumeriana. Si chiar cuvantul “holocaust” este de fapt, in dialectul yiddish “sacrificiu prin ardere, adus ca ofranda”.

                                            Hexagrama, Steaua lui David – Hexagrama este alcatuita prin unirea celor 2 triunghiuri, incat sa formeze steaua cu 6 colturi, cunoscuta si sub numele de “Sigiliul lui Solomon”.Acest simbol este “Steaua lui David” contrafacuta, steaua Israelului. Steaua cu 6 colturi este folosita in Masonerie si se gaseste si in alte bine cunoscute ordine de tip secret”. Intr-o alta carte “The Second Mile” este scris “… steaua cu 6 colturi este unul din cele mai vechi si mai puternice simboluri”.

Pe scurt hexagrama este folosita la ritualuri sataniste pentru a intra in contact cu demoni, a face vraji, etc.[Masonic and Occult Symbols Ilustrated, Dr. Cathy Burns, p. 39].

                                           Pentagrama Considerata simbolul Satanist, pentagrama este un simbol reprezentat de o stea in cinci colturi, doua din colturi fiind puse in sus. Explicatia pentru asemuirea pentagramei cu Satanismul este simpla. Pentagrama a fost folosita inca din antichitate pentru ritualuri oculte, magice. In timp, biserica a declarat practica magiei una necurata, satanica.

Aceste sunt doar câteva simboluri ale masonilor, au interpretări diferite, pentru a ascunde înţelesul lor de facto. Dar fiindcă liderul spiritual al Francmasoneriei este Satan, singurele arme eficiente împotriva masoneriei sunt postul şi rugaciunea. Aşadar, dacă până acum eraţi atei, acum este momentul să vă întoarceţi la credinţă; dacă până acum eraţi superficiali, măriţi canoanele şi privegheaţi: vremurile se aproprie Marcu 13:35-37. Taina Fărădelegii trebuie împlinită până la capăt, dar nu va panicaţi – deşi adevărul despre Francmasonerie este şocant – există o scăpare: Hristos.

va continua…

Autor: Andrei Turea

Este Biblia Ortodoxă şi Biblia Protestantă aceiaşi carte?

Voi încerca să răspund la câteva întrebări care circulă pe internet dar nu îşi găsesc răspunsul în măsura în care îmi permit competenţele: 1. Este Biblia ortodoxă asemănătoare cu Biblia protestantă? – Nu. Primele traduceri ale fragmentelor Bibliei sunt făcute în secolul XVI. Prima traducere integrală a Noului Testament a fost făcută în 1648, iar traducerea integrală a Bibliei în 1688, tipărită la Bucureşti cu insistenţa lui Şerban Cantucazino. Această versiune va deveni o călăuză pentru celelalte versiuni ale Bibliei apărute până în 1914. Ulterior, apare Biblia sinodală (1914), iar în 1936, Gala Galaction şi Vasile Radu efectuează o traducere a Septuagintei ţinând seama la textul ebraic. În 1921, este efectuată o nouă traducere a Bibliei de către diaconul Dumitru Cornilescu. Acesta, în perioada efectuării traducerii, părăseşte Biserica Ortodoxă şi înfiinţează „Biserica Evanghelică Română”. Acest pas influenţează şi traducerea Bibliei, din care sunt eliminate, modificate pasajele, noţiunile incomode pentru protestanţi şi neoprotestanţi. Traducerea Cornilescu conţine numeroase greşeli, iar însuşi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de înţelesuri din traducerea ortodoxă. Iată câteva dintre greşeli: * În primul rând, cea mai mare si mai importantă greşeală apare la traducerea cuvintelor Apostolului Pavel cu privire la mântuire. În timp ce în traducerea ortodoxă este folosit un timp gramatical continuu – creştinii se mântuiesc – în traducerea lui Cornilescu scrie că creştinii “sunt mântuiţi”, în spiritul învăţăturii protestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viata credinciosului si că este sigură. Originalul grecesc cuprinde un timp gramatical asemănător prezentului continuu din limba engleză – creştinii sunt mântuiţi (se mântuiesc) în cadrul unui proces duhovnicesc prin care vieţile lor sunt transformate (vezi si cuvintele Sf. Ap. Pavel despre alergarea către ţintă). Această traducere eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradictie cu cuvintele Apostolului Pavel, în care el afirmă că nu este mântuit si că încă aleargă după cunună. * O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la tradiţii. În 2 Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: “Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.” Cuvântul tradus aici “învăţăturile” este cuvântul grecesc paradosis, acelaşi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult nişte porunci omeneşti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăţi împotriva tradiţiei ortodoxe, a preferat sa folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioşi sa tina tradiţia pe care au preluat-o de la el. Aceasta tradiţie era atât scrisa, cât si orală. * La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: “dar Iisus are o preoţie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie “Dar El, fiindcă rămâne “în veac”, are o preoţie, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanţi pentru a justifica necredinţa lor faţă de succesiunea apostolică. * Textul ortodox “ruşinaţi cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu “ruşinaţi cei care se închina icoanei”. În Apocalipsa, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”. Icoana e totuşi un termen care apare mult mai târziu. În textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însă apare. * În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este menţionat si ca “ultimul Adam” (ESCHATOS ADAM – în greacă, conform 1 Cor 15:45). Cornilescu traduce eronat si foloseşte “al doilea Adam” pentru Iisus, şi nu Ultimul, cum indică termenul eschatos. * În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discuţia Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: “Dacă nu se naşte cineva de sus, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. Cornilescu, traducând în fapt după versiunile protestante engleză şi franceză ale Bibliei (neoprotestanţii îl laudă totuşi ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie “dacă nu se naşte cineva din nou…”, pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a naşterii din nou a creştinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată si încheierea mântuirii. Textul original grecesc – gennisi anothen – înseamnă “să se nască de sus”. De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân, Cornilescu adaugă de la sine “…din nou”. Noua traducere nu a întârziat să producă reacţii. Aşa cum am menţionat mai sus, simplificarea si modernizarea exprimării s-au făcut în dauna înţelesurilor duhovniceşti. În vara anului 1923, Dumitru Cornilescu şi Tudor Popescu îşi petrecut concediul împreună, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vară cursuri “biblice”. De altfel, acest Moderson făcea şi el parte dintr-o dizidentă din propria biserică şi ţinea aceste cursuri “biblice” anume pentru a-şi propovădui ideile personale. Între Moderson şi Tudor Popescu se leagă o oarecare prietenie, părintele Popescu alunecând astfel şi mai mult pe panta rătăcirii sectare. În general, am putea vorbi despre existenţa de patru versiuni ale Bibliei în limba română: – Biblia Ortodoxă – Biblia Catolică – Biblia Protestantă (la noi mai este numită şi Biblia “Cornilescu”, după numele traducătorului, Dumitru Cornilescu) – Biblia TOB („Traduction Oecumenique de la Bible” – sau Biblia Ecumenică) Versiunea care este cea mai apropiată de duhul ortodox, este cea efectuată de Gala Galaction în 1936 şi serveşte şi azi drept călăuză pentru creştinii ortodocşi. 2. Poate oricine studia şi interpreta Biblia? Nu. Nu poate. Biblia este un text vechi care are nevoie de cunoştinţe speciale pentru a o înţelege. Fără a cunoaşte tratările Sfinţilor Părinţi (care au transmis prin viu grai învăţătura apostolilor) textul biblic este înţeles eronat generând numeroase erezii. Interpretarea contemporană, prin prisma mentalităţii omului contemporan a dus la apariţia numeroaselor secte protestante şi neoprotestante care susţin principiile unui „comunism spiritual”. Neoprotestanţii greşesc de trei ori faţă de Biblie când: – afirmă că ortodocşii şi protestanţii au aceeaşi Biblie – afirmă că fiecare om poate să înterpreteze Biblia după bunul său plac – limitează creştinismul la o carte, în timp ce Sfântul Evanghelistul Ioan spune: “Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin” (Ioan 21, 25). Cele nescrise au fost transmise prin tradiţia apostolică, din generaţie generaţie şi reprezintă o mai mare valoare decât ceea ce numesc sectarii “cartea cărţilor”.

sursa: http://octavianracu.wordpress.com

Pe listele deputatilor Parlamentului Republicii Moldova se afla un Pastor Baptist

Chiar daca unii au stiut de mai din timp, eu iata ca azi am descoperit ca pe listele deputatilor parlamentari se afla un Pastor baptist – Valeriu Ghiletchi,  fost si episcop al bisericii baptiste din Republica Moldova, la moment mai detine si functia de presedinte al Federatiei baptiste Europene. Si-a facut studiile la Institutul Emanuel din Oradea, institutie recunoscuta pe plan international la nivel de confesiune.

Lucrurile nu par a fi atat de simple atata timp cat minoritatile religioasa din Republica Moldova capata iesire spre institutiile inalte de stat.

Preocupari culturale la manastirea Noul-Neamt

Manastirea Noul-Neamt a avut parte chiar din momentul infiintari de calugari preocupati de cultura, arta, traditie, treburi gopodaresti si nu in ultimul rand de viata duhovniceasca.  Traditia a fost preluata de la manastirea Neamt de unde erau si monahii care sau stabilit pe mosia Copanca-Chiticani. Aceasta traditie a inceput din timpul staretului Teofan si a fost inradacinata in inimile monahilor si mai adanc de arhimandritul Andronic Popovici a continuat ani de-a randu si iata dupa ce manastirea a fost inchisa vreme de 40 de ani Dumnezeu a trimis aici oameni care sa continue aceasta lucrare. Staretul Doremidont a dat dovada de o cultura inconfundabila iar in jurul său sau strans persoane de aceeasi formare. La Noul-Neamt sa pus bazele seminarului teologic prin care a renascut Ortodoxia in Republica Moldova, pe care dupa inchidere multi l-au deplans.

Astazi manastirea dispunde de o vasta biblioteca, de o tipografie si de o variata preocupare culturala a monahilor. Fiecare dupa ascultarea sa isi are ascultarea unii isi fac studiile peste hotare, altii fac ascultare pe teritoriul manastirii,  la biblioteca,  la schit,  la trapeza, la tipografie, in biserica s.a.m.d.

Ma voi opri putin asupra activitatii parintelui Savatie Bastovoi care are o vasta si rodnica activitate. Parintele Savatie a conferentiat, a analizat si a raspuns intrebarilor la fiecare situatie, sa recunoastem ca a si criticat pe buna dreptate pozitiile unor personalitati ierarhice, a scris opere ata teologice cat si laice, a pictat si iata ca il vedem si cantand, intr-un cuvant spus parintele face o misiune universala cu care ii surprinde placut pe crestini.

In incheiere putem afirma ca manastirea Noul-Neamt ramane sa fie un adevarat pilon al monahismului basarabean prin care se afirma valorile traditionale si culturale ale ortodoxiei de pe teritoriu dintre Prut si Nistru.

Patru ani de la trecerea in nefiinta a Mitropolitului Ardealului Antonie Plamadeala – basarabean de origine

S-au împlinit 4 ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului, astăzi, 29 august. Cel care a fost între anii 1982 şi 2005 arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, a fost pomenit la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit astăzi Sfânta Liturghie la Mănăstirea Brâncoveanu. După Sfânta Liturghie, a fost oficiată slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie. Au fost prezenţi sute de credincioşi, adunaţi pentru praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul şi pentru a se ruga pentru Mitropolitul Antonie Plămădeală. Mitropolitul Antonie Plămădeală s-a născut la 17 noiembrie 1926, în comuna Stolniceni, judeţul Lăpuşna, primind la botez numele de Leonida. Şi-a făcut studiile la Seminariile teologice din Chişinău (1937 – 1944) şi “Nifon” din Bucureşti (1944 -1945), Facultatea de Teologie din Bucureşti (1945 -1948) şi lnstitutul Teologic Universitar din Cluj (1948-1949). A urmat cursuri de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1956 -1959). A fost tuns în monahism la mănăstirea Prislop, sub numele Antonie şi hirotonit ierodiacon (1949), transferat la mănăstirea Slatina (1950), unde a funcţionat ca profesor la şcoala monahală şi a fost hirotonit ieromonah (1953). Un timp a funcţionat la Râşca şi Dragomirna, unde a îndeplinit munci didactice şi administrative. În 1949 a fost condamnat, în lipsă, la 7 ani închisoare pentru activitate anticomunistă şi arestat abia în 1954, fiind închis la Jilava, judecat din nou şi condamnat la 4 ani închisoare şi graţiat în 1956. În 1959 a fost scos din mănăstire şi din cler de autorităţile comuniste, angajdndu-se ca muncitor în diferite intreprinderi. În 1968 şi-a putut relua activitatea în cler, fiind numit secretar şef la lnstitutul Teologic din Bucureşti. Şi-a făcut studiile de specializare în Teologie şi Filosofie la “Heythrop College” de lângă Oxford, mutat apoi în Londra (1968-1970), obţinându-şi doctoratul în Teologie la Colegiul amintit (1971), apoi la Institutul Teologic din Bucureşti (1972). La 15 decembire 1970 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române I-a ales episcop-vicar patriarhal, cu titlul “Ploieşteanul”, încredinţându-i-se sectorul “Relaţii externe”, precum şi sectorul economic şi Comisia de pictură bisericească. A fost, în paralel, rector al Institutului Teologic din Bucureşti (1971-1974). La 9 decembrie a fost 1979 ales episcop al Buzăului, iar la 10 ianuarie 1982 – arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului. A fost membru de onoare al Academiei Române şi al Academiei de Ştiinţe din Chişinău (1992), precum şi al unor asociatii culturale de peste hotare. Trece la cele veşnice la 29 august 2005, la vârsta de 88 de ani, după ce a păstorit Mitropolia Transilvaniei timp de 23 de ani. Îşi doarme somnul de veci la mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, ctitoria sa.

Articol prelua de pe situl: www.trinitas.ro

Mănăstirea Călineşti după 235 ani de la prima atestare

La numai 15 km de malul Prutului, în raionul Făleşti, chiar în mijlocul unei păduri imense este situată mănăstirea cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din comuna Călineşti, zisă după o denumire mai veche “Tureatca”. Istoria mănăstirii este veche dar din păcate nu se cunosc decât unele date despre activitatea ei. Trecutul aprig nu a lăsat nici o filă scrisă din istoria mănăstirii care să ateste etapele activităţii aşezământului monahal în decursul secolelor.
Clopotele mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” au început să bată pentru prima dată în anul 1774. A fost ctitorită de cneazul Rumeanţev care locuia prin preajma oraşului Râbniţa de azi. Istoria zbuciumată a mănăstirii a făcut ca să fie reconstruită de 6 ori până la etapa actuală. Din unele surse aflăm că mănăstirea a fost reconstruită pentru a patra oară în anul 1922 după care a fost destrămată din nou fiind reconstruită în anul 1947 de către un locuitor al satului Călineşti pe nume moş Sîrghi Magdîl. Nu se cunoaşte când a fost închisă şi din ce cauză dar e posibil acest lucru să se fi întâmplat în jurul anilor 1960 atunci când au fost închise majoritatea mănăstirilor de pe teritoriul Basarabiei.
În anul 1992 cu binecuvântarea ÎPS Vladimir Cântărean, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove mănăstirea a fost redeschisă, aici poposind câţiva vieţuitori în frunte cu ieromonahul Irineu în calitate de stareţ. Odată cu sosirea lor la “Tureatca” au început şi lucrările de renovare. De menţionat este faptul că pe teritoriul mănăstirii nu mai exista decât unii pereţi ai bisericii “Adormirea Maicii Domnului” pe care erau pictate cîteva icoane precum şi ultimul ctitor al mănăstirii moş Sărghi Magdîl. În scurt timp au fost demolaţi şi aceşti pereţi iar în ziua prăznuirii “Adormirii Maicii Domnului” a fost pusă din nou pe acelaş loc piatra de temelie a unei noi biserici cu acelaşi hram de către un sobor de preoţi din satele vecine. În acelaşi timp mănăstirii i s-au acordat de căte Gospodăria Agricolă din comuna Călineşti 5 ha de pământ din care se întreţineau veţuitorii. A fost ridicată o casă în care locuia obştea monahală care era formată 6 persoane. În timpul în care mănăstirea a fost închisă vechea stareţie a fost casă pentru pădurairi şi nu a fost restituită mănăstirii nici până la etapa actuală. În anul 1998 ieromonahul Irineu a plecat de la mănăstirea Călineşti iar în locul său au fost numiţi pe rând mai mulţi stareţi care nu au onorat această funcţie prea mult timp, ultimul dintre ei fiind ieromonahul Antonie venit de la mănăstirea Nicoreni. În timpul ieromoahului Antonie a fost construit un nou corp de chilii şi o biserică cu hramul “Maica Domnului cu 7 săgeţi”. Din 1992 până în anul 2005 mănăstirea nu a dus o viaţă foarte liniştită activitatea ei fiind coordonată din toate punctele de vedere de o locuitoare a oraşului Făleşti pe nume Nina Moţpan care şi-a atribuit pe cont propriu unele drepturi asupra mănăstirii tulburând astfel viaţa duhovnicească şi împedicând dezvoltarea pe plan material a mănăstirii.
În anul 2005 cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove mănăstirea Călineşti este reorganizată. Monahii au plecat la alte mănăstiri iar aici au fost aduse maici. Monahia Anastasia Verdeş este numită în calitate de stareţă şi egumenul Bartolomeu Puitârziu în calitate de duhovnic.
Din acest moment starea atât duhovnicească cât şi cea materială a mănăstirii începe să dea roade. Mai întâi au reuşit să îndepărteze implicarea în treburile interne ale mănăstirii a doamnei Nina Moţpan. Lucrările de renovare au început cu corpul de chilii apoi cu biserica “Maica Domnului cu 7 săgeţi”, în interiorul căreia a o fost amplasat un nou iconostats precum şi mai multe icoane mari. În anul 2008 a fost sfinţită noua biserică cu hramul “Sf. Apostol Bartolomeu”. Din anul 2007 mănăstirea se supune Episcopiei de Bălţi şi Făleşti condusă de către PS Marchel, care a vizitat mănăstirea în numeroase rânduri apreciind munca conducerii mănăstirii prin unele distincţii bisericeşti. La mănăstire a fost adusă o raclă cu mai multe părticele de moaşte de Sfinţi din Rusia, Grecia, Ucraina şi România. Au fost confecţionate clopote pentru mănăstire.
În prezent lucrările de renovare continuă iar construcţia bisericii “Adormirea Maicii Domnului” încă prezintă o prioritate pentru conducerea mănăstirii.
Persoanele care doresc să ajute construcţia acestei biserici precum şi a altor lucrări din cadrul mănăstirii o pot face la următoarele rechizite bancare:
Banca beneficiară: BC Moldova – Agroinbanc S.A filiala Făleşti
c/c 2251975801
Cod fiscal: 741988

Dumnezeu să vă rasplăteasca faptele bune!

Pentru informatii detaliate accesati situl manastirii Calinesti:  www.manastireacalinesti.wordpress.com

Cine a fost parintele Victor Jomir?

Cu totii ne-am cutremurat recent de vestea trecerii la Domnul a parohului din satul Hulboaca mun. Chisinau preotul Victor Jomir care la cei 37 de ani a trecut la cele vesnice. Afland despre acest caz nefericit am hotarat sa scriu cateva randuri pentru cei care nu stiu despre familia in care a fost crescut si educat vrednicul de pomenire protoiereul Victor Jomir.

Parintele s-a nascut la 13 februarie 1972 in familia preotului Alexandru Jomir paroh al satului Petresti R-nul Ungheni. Educatia in familie a fost una coresponzatoare cu atat mai mult ca facea parte dintr-o familie de preoti. Tanarul Victor alaturi de cele patru surori au fost martori si chiar partasi la la vasta activitate pastoral-misionara pe care a desfasurato tatal lor – protoiereul Alexandu Jomir.

In timpul comunismului ateu printre rarele biserici care nu au fost inchise in acea perioada a fost si biserica din satul Petresti. astfel chiar daca nu usor parintele Alexandru a desfasurat o activitate continua pana la adanci batranete cand s-a retras la manastirea Cosuleuca.

La liturghiile savarsite de parintele Alexandru nu veneau numai credinciosi din satul Petresti si din raionul Ungheni ci era vizitat de foarte multa lume si din raioanele invecinate care ne-avand biserica si preot in satele lor veneau la Petresti pentru alinare sufleasca.

Spun toate acestea pentru ca chiar daca nu l-am cunoscut personal  pe parintele Alexandu cunosc viata si activitatea lui de la parintii si buneii mei care nu de putine ori facea cale lunga de aproximativ 40 km pentru a se aseza sub epitrahirul parinteleu Alexandru ca sa-si marturiseasca  pacatele si sa primeasca cate un sfat de la cucernicul preot.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti membrii familiei lor mutati la Domnul!